Loc de batut campii…

Mama lor de teme, ca sunt toate urate, si alea care nu sunt nici nu merg cum trebuie! Si mama lui de server, ca merge din ce in ce mai greu!!!

Ma scuzati. Voi ce mai faceti? Bine, sanatosi?

Evident, am avut draci asta-seara. Am zis sa fac niste schimbari asa, de an nou, care de fapt erau in plan de mult dar am tot asteptat sa se rezolve problema cu serverul. In primul rand am tema noua, pe care am pus ochii de ceva timp dar nu reuseam sa-i fac niste modificari. I-am dat in cele din urma de cap, dar dupa atatia nervi parca nici n-a meritat osteneala. Oricum, din ce am la dispozitie asta imi place cel mai mult, deci ma declar multumita. Serverul in schimb tot prost merge, iar eu incep sa-mi pierd rabdarea.

Mai nou ma cheama Corina (nu zau? ). Nu de alta, dar pebbles ma bantuia suficient din cauza forumului si sincera sa fiu nu mi-a placut niciodata prea tare. Adica na… aveam nevoie de un username, asta mi-a venit in minte (recunosc, imi si plac desenele respective, dar totusi… ), naiba se gandea ca o sa se ajunga aici. Parca vad maine-poimaine cum incepe si mama sa ma strige asa.

Mi-am calcat pe inima si am facut blogroll. Am eu niste pitici foarte revoltati impotriva lui, dar am ajuns in cele din urma la un compromis. I-am pus pe cei pe al caror blog ajung constant, sau cei care au ajuns pe al meu si au lasat si cateva comentarii relevante. Sper ca n-am uitat pe nimeni, dar daca totusi s-a intamplat nu-i mare tragedie, ca am timp sa adaug. Daca vreti sa va trec cu alt nume, cereti si poate negociem .N-am nici o pretentie de returnare a “favorului”, chiar va rog sa n-o faceti doar pentru ca va regasiti in lista (asta e de fapt principalul motiv pentru care nu-mi place ideea de blogroll). Pe de alta parte, nici n-o sa adaug pe nimeni in lista la cerere. O sa o fac atunci cand o sa consider eu ca e cazul.

Buuun… cam atat. A, ba nu! Era sa uit! Pibălz are o surpriza pentru voi. Click!

Va urez de acum, pentru ca maine nu stiu cum o sa stau cu timpul/cheful. La multi ani si sa ne citim/auzim/vedem (/pipaim/mirosim/gustam… ) sanatosi la anu’. Si mai ales, mancati si beti cu masura. Ca suntem in mijlocul crizei, trebuie sa facem economie.

PS: Cei care ati trait pe pielea vostra povestea cu mesajele de Craciun va puteti astepta la aceeasi situatie si acum.

Am primit leapsa de la suntjos si trebuie sa spun ce mi-a adus Mosul.

Material, mi-a adus hainute si dulciuri. Bine, ca toate au fost alese de mine cu ceva timp inainte de Craciun, dar luate special cu titlul de “cadou de la Mosu’“, asta e alta poveste. Nici n-avea ce altceva sa-mi aduca pentru ca am fost copil cuminte (dificil, din punctul altora de vedere ) si nu mi-am dorit nimic special. Ba de fapt mi-as fi dorit, dar nu s-a putut. Asta e, ma multumesc si eu cu ce se poate.

Dar mai important e ca a fost intr-adevar o zi speciala, am simtit ca e sarbatoare. Am petrecut departe de casa, cu rude pe care nu le vad foarte des, dar mai ales am avut parte de zapada. Cu ocazia asta m-am imprietenit si eu un pic cu ea. De fapt, daca ma gandesc bine, nu cu zapada am eu probleme, ci cu frigul, cu gheata de pe trotuare si cu bulgarii care zboara aiurea.

Pe de alta parte, Mosul mi-a adus anul asta si ceva dezamagiri, revelatii, lucruri de care eram constienta dar nu vroiam sa le accept. Nu ma plang, tot raul spre bine, doar ca niciodata nu e placut sa recunosti cand gresesti.

Ei, si nu in ultimul rand, am avut o discutie serioasa cu El. Da, asta in principiu e de bine, ca doar sunt fata si noua ne plac discutiile serioase . Concluzii n-am tras inca si nici n-as vrea sa fac asta. Pentru ca am eu “frumosul” obicei de a intoarce cuvintele pe toate partile, si sigur n-ar iesi ce trebuie. Asa ca mai bine le las asa cum au fost spuse… ma rog, tastate in cazul asta.

Buuun… cam atat de la Mosul meu. Nu dau mai departe, dar oricine citeste asta si are blog e invitatul meu sa spuna ce a primit de Craciun. 

Aseara m-am lasat asa dusa de val incat am uitat ca vroiam sa mai zic ceva. Apropo, n-am fost foarte sigura daca sa pun sau nu post-ul ala, El m-a convins, asa ca pe el sa-l injurati daca simtiti cumva nevoia (adica daca va simtiti ).

Revenind… am uitat aseara sa povestesc despre mesaje. M-am trezit eu ieri dimineata cu gandul sa trimit la prima ora mesajele cu urari. Erau pregatite deja de cu seara, dar n-am vrut sa le trimit in Ajun. Am zis sa fiu eu mai cu mot. Ei, mi-a iesit mult mai bine decat m-as fi asteptat.

Deci, m-am trezit de dimineata, m-am pus pe butonat, selecteaza contacte, trimite… Si surpriza, nu vrea sa trimita! Asa cum era de asteptat (numai eu nu m-am gandit la asta), reteaua era mult prea incarcata. Nu puteam sa-mi las omuletii dragi fara urari, asa ca am mai dat odata “send”. Acelasi rezultat. Si mai da odata, dupa o scurta pauza… Apoi m-am lasat pagubasa si m-am rugat sa-l fi primit macar o parte din destinatari.

Mai pe seara am aflat ca unii l-au primit de fiecare data . Si nici macar n-am trimis mesaje din alea clasice, care probabil ar fi fost ignorate si n-ar fi observat nimeni ca sunt de la aceeasi persoana. Nuuu, eu a trebuit sa trimit un mesaj care sa si iasa in evidenta!

Imi si imaginez reactiile:

La primul mesaj: “Multumesc, multumesc… “
La al doilea: “Uite aiurita, uita ca-mi trimise deja… “
La al treilea: “… ma da’ ma lasi??!!”

In alta ordine de idei, asta inseamna ca am facut urari pentru urmatoarele doua Craciunuri. Asa ca daca o sa uit cumva data viitoare, o sa-mi fie cu iertare.

PS: Maine scriu si despre ce mi-a adus Mosul… adica tot azi, practic. Hmm… zilele astea am cam ramas in urma cu cateva minute, observ.

Am avut parte de un Craciun alb. Nu in Craiova, evident, dar ma bucur ca m-am lasat convinsa sa plec. A incept sa ninga cu putin timp inainte sa ajungem, iar cand am plecat era deja un strat de vreo 3 cm de zapada. Am mancat, am baut, iar de vreo doua ore aproape ca dorm cu ochii deschisi.

Intoarsa acasa, gasesc lista de mess plina de statusuri cu urari. Majoritatea sunt fie ironice, fie americanizate, fie amandoua. Iar pe mine ma apuca asa niste draci si o pofta de dat ignore cand le vad… dar sunt prea obosita ca sa iau acum decizii de genul asta.

Ok, inteleg ca esti vreun mic razvratit semiateu, desi sunt sigura ca in afara mess-ului si a grupului tau de prieteni la fel de razvratiti (si in fata carora trebuie sa te dai “cool”) sarbatoresti si tu cu mare fast Craciunul. Dar sa zicem ca in ciuda ipocriziei asteia, ti-as respecta modul de viata ales… pur si simplu pentru ca nu ma intereseaza, deci nu ma afecteaza in niciun fel.  Insa cand tu calci in picioare credinta si unul din motivele de bucurie al altora, atunci eu cred ca esti ori un pusti frustrat si teribilist, ori, mai grav, un om mare cu frustrari multe si neuroni putini.

Iar despre cei cu mesaje americanizate cred cam acelasi lucru,mai putin lipsa de respect. Adica e o intentie frumoasa, realizata intr-un mod imbecil. Pentru ca, spre marea lor dezamagire, nu traiesc in America, ba nici macar nu au mai bine de jumatate din lista de mess plina cu straini, care n-ar fi inteles urarea in limba romana. Nu ca asta ar fi fost o scuza, ca strainii sigur n-ar pune status in limba romana special pentru tine.

Ne place sau nu, suntem romani iar unii dintre noi mai sarbatoresc din cand in cand cate ceva. Niste frustrari nu te fac nici mai special, nici nu-ti dau dreptul sa nu-i respecti pe altii.

… Uff… pe cuvant ca trebuia sa-mi iasa o postare vesela. Uite, pun fetisoara zambitoare la sfarsit, sa mai repar un pic.

Merge?

Presimt ca urmeaza o pauza lunga, pentru ca zilele astea probabil n-o sa am nici timp si nici chef sa scriu. Asa ca va urez de pe acum sa aveti un Craciun frumos, preferabil cu zapada si fara evenimente neplacute (gen mancat imbolnavitor de mult, rupt maini pe gheata, rude plictisitoare etc).

Si, fara nici o legatura, va las cu asta: [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ux_AnTmQ3MM]

Daca ieri era aproape pustiu prin feedreader, azi posturile par sa se inmulteasca precum ciupercutele. Si, surprinzator sau nu, toata lumea vorbeste despre brad. Aproape ca mi se domoleste inversunarea, ba chiar imi trece un gand prin capsor, cum ca as putea sa le fac o bucurie alor mei si sa-i las ( ) sa cumpere brad. Ptiu, piei!… Si piere, cand citesc si despre preturi.

Saptamana asta, adica intre Craciun si Anul Nou, avem de facut urmatoarele cheltuieli:

• factura la telefon+net, pe care am reusit s-o fac de vreo 200 si ceva de lei;
• intretinerea, vreo 300;
• facturi la mobile, in jur de 100 de lei;
• chestii de care am uitat cand am facut “cumparaturile de Craciun”, plus cadourile pentru ai mei, pe care le estimez tot pe la 100 de lei (sau cel putin sper ca doar atat );
• iar la cheltuielile pe care le-am facut deja luna asta (si care nu stiu de ce, dar sunt mult mai mari decat in restul anului) nici nu vreau sa ma mai gandesc.

Trag linie, adun, si imi rezulta trandafirul japonez impodobit cu ornamentele de anul trecut.

PS: Cica ar fi intre 100 si 200 de lei un bradut-dragut suficient pentru un apartament. La pretentii mai mari creste si pretul.

PPS: Se intelege de mai sus ca inca n-am cumparat cadourile. Insa spre deosebire de alte ocazii macar mi-am facut deja o idee, asa ca nu va mai fi nevoie sa colind de la cap la coada magazinele supraaglomerate (care de fapt e unul singur ).  Acum ma duc, sa-mi tineti pumnii.

De colindatori n-am prea avut parte anul asta. Poate pentru ca avem interfon. Sau poate pentru ca au fost asa demoralizati de respingerile din partea vecinilor ca n-au mai ajuns pana la etajul 4. Unul mai rabdator a reusit totusi sa ajunga- adica un colindator, nu un grup. Am crezut initial ca or fi mai multi si canta pe rand, dar nu… chiar era unul singur. Merita apreciat macar pentru asta, nu-i asa? Sa fi vrut eu sa-l apreciez si tot nu puteam, ca aveam doar un leu in portofel. Suficient cat sa deschid usa, sa-i intind banii, sa-i spun: “multumesc, te-am ascultat cand cantai la vecini” si sa inchid usa la loc. Atat platesc, atat primesc.

Am avut in schimb parte din plin de un alt gen de “colinde”. Alea via mess. Au inceput deja urarile de bine, sfaturile despre cum “sa fim mai buni”, versurile mai mult sau mai putin crestine, dar care se vor amuzante. Ma intreb cati s-or bucura intr-adevar de ele. Din gramada de mesaje primitie, eu gasesc doar un procent infim (de care m-as putea lipsi) suficient de interesante. Adica alea pe care le primesc pentru prima oara si care reusesc sa-mi aduca un zambet in coltul gurii. Dar sa-ti ţâşnească fereastra de mess in fata de zeci de ori, cu acelasi mesaj, devine la un moment dat enervant.

Anul asta se pare ca a aparut o moda noua. Mass-urile s-au mutat pe telefon, slava Cosmoteului cu sutele de mesaje gratuite. Iar daca pe mess poti sa mai dai cate un ignore mititel, asa, pana dupa sarbatori cand s-or mai calma spiritele, pe telefon ce faci? Eu nu pot decat sa stau si sa ma rog ca mesajele de genul asta sa nu capete aceeasi amploare ca celelalte.

Nu sunt absurda, apreciez intentia. Dar o apreciez atunci cand e momentul, adica in ziua de Craciun in cazul asta. Si as aprecia si mai mult un pic de creativitate, decat aceleasi mesaje luate cu copy-paste, pe care le primesc de zeci de ori. Zau ca prefer un simplu “Craciun fericit!” decat o intreaga polologhie pe care nici n-o sa ma obosesc sa o citesc, pentru ca stiu ca ai trimis-o doar fiindca e “cool” sa dai mass-uri cu urari.

Ah, si apreciez si mai mult un simplu status cu urari. Promit ca pe ala il citesc.

Cam in aceeasi oala cu reclama la Coca-Cola intra si asta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WSu7G6PsQBI]

Totusi, parca era si spot cu Mos Craciun, renii, Tuborg si muzica asta pe fundal. Nu le-am gasit decat separat.

PS: Am sacrificat-o pe Pibălz pentru un bradut. Cu vremea de afara nu simt in niciun fel atmosfera de sarbatori, iar tema asta primavaratica nu ajuta prea mult. O sa fac zilele astea si un playlist de colinde.

Vroiam sa pun cu totul altceva, dar am dat peste reclamele astea si n-am putut rezista.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h6NTF4uB028]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qtdZWcjVj74]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8ZIuzyfE1Qg]