Archive for February 9th, 2009

Catelul nostru, maidanezu’

Acum cateva saptamani am dat, in drumul spre casa, de o turma de caini. In jur de 20. Sa traversez strada nu puteam, ca era prea lata si prea circulata, dar as fi putut sa ma adapostesc in scara unui bloc. Cateii pareau totusi inofensivi, mergeau dand din cozi si jucandu-se intre ei… asa ca mi-am luat inima in dinti si am mers in continuare, mai pe marginea strazii ca trotuarul era al lor tot. Incet si fara gesturi bruste, am trecut cu bine de ei.

In timpul scandalului cu Basescu si eutanasierea cainilor din Bucuresti, parca tindeam sa tin mai mult cu cainii. As prefera masuri mai putin drastice. Metoda adoptata in Craiova (adica sterilizarea) e pe jumatate buna. Animalele nu se mai inmultesc iar in cativa ani vor muri de batranete si nu vom mai avea probleme, insa intre timp sunt in continuare pe strada atacand oameni. Varianta adaposturilor, desi ar fi ideala, presupune costuri mult prea mari. Si ma indoiesc ca ar dona bani pentru mancarea zilnica a cainilor mai mult de 10% din babutele care ii hranesc prin fata blocurilor. Ar mai fi varianta inchiderii babutelor alaturi de caini in adaposturi. Perfecta, dar din pacate neconstitutionala. (Sunt sigura ca o sa platesc cu varf si indesat pentru asta la batranete. :-ss )

Insa indiferent de masurile luate in privinta cainilor, ar trebui in primul rand educati oamenii. Aia care isi plimba animalul si nu stiu sa stranga dupa el. (Apropo, ati observat ca sunt mai educati cateii decat stapanii? Isi fac tot timpul nevoile intr-un colt sau la radacina vreunui copac, nu in mijlocul trotuarului.) Sau aia care le dau mancare in fata blocului si o tin pe-a lor cu “nu-ti fie frica, nu musca!” (Pai normal ca pe tine nu te musca, doar nu e prost!). Si mai ales aia care stau la casa, au caini nesterilizati si arunca periodic pui in strada. Si autoritatile ii prind si ii sperilizeaza. Pe banii nostri. Si asa intram intr-un cerc vicios si n-o sa scapam niciodata de maidanezii de pe strazi.

PS: Pe vremea cand lucram la RDS am ajuns intr-un bloc unde, la o usa de la parter, statea un ditamai animalu’. O catea, mai exact. Am ocolit-o frumos (era chiar in capatul treptelor), nici gand sa sun la usa respectiva. Vecinii mi-au spus ca s-a obisnuit cu cei din bloc, dar cu strainii au fost cateva incidente. Iar cu “stapanul” nu se poate intelege nimeni in privinta ei. Dar nici telefon moca n-a vazut. :D

Copilita fara minte

Copilita fara minte
Nu-ti cer a ma iubi
Dar te rog, te rog, fierbinte
Da-mi o bucatica de….
(de ce, domnule de ce?)…

Pai, de iubire armonioasa
Si de faptu-ti fecioresc
Domnisoara, domnisoara,
Lasa-ma sa te lungesc….
(sa ma ce domnule
cum, domnule cum?)…

Pai uite-asa frumos pe spate
Da-ti fustita la o parte
Sa-ti vad trupusorul gol
Sa-mi descarc al meu pistol….
(pai cum domnule, pai c-c-cum..
vrei sa ma impusti?)…

Pai nu te-mpusc ca esti frumoasa
Si esti plina de-al tau foc
Domnisoara, domnisoara,
Lasa-ma doar intr-un loc…
(unde domne, unde te crezi aicea?)…

Pai in padurea-ntunecoasa
Unde soare nu era
(era intuneric)
Domnisoara, domnisoara
lu lu lu si la la la….
(ce-au facut domnu? ahhh aaa eee
aaahh da )…

Multumesc copila draga
Pentru fapta ce-ai facut
Eu de azi inainte
Doar pe tine-am sa te ….
(sa ce, domnule, sa ce?
adica suntem aicea… )

Sa te tratez ca pe-o regina
Ca pe-un ingeras ceresc
Domnisoara, domnisoara
Doar pe tine te iubesc!!!
( ma ce domnule ma ce…
ahhh pe mine… )

(Domnisoara, Domnisoara,
ahh s-a termďnat… BINEEE

:D