Romantismul si realitatea
Posted in General, Noi on 01/24/2009 02:56 pm by CorinaMi s-a spus in ultima vreme mai in gluma, mai in serios si mai mult sau mai putin subtil, ca n–as avea inima. La figurat, intelegeti voi, ca la propriu ar fi cam dificil. Am gasit aici un subiect ce mi s-a parut foarte interesant de dezbatut (dovada stau comentariile mai lungi decat post-ul in sine 
). Iar parerile mele s-ar putea sa denote “lipsa” inimii despre care vorbeam. Sintetizez ce-am scris acolo, ca stiu ca s-ar putea sa n-aveti rabdare sa cititi tot . Era vorba despre dragoste si diferite aspecte ale ei:
- Nu cred legenda jumatatilor androgine. Ar fi trist daca ar fi adevarata, pentru ca la cate miliarde de oameni sunt pe pamant, ar fi sanse foarte mici sa ne-o gasim.
- Mai ales ca din punctul meu de vedere dragostea tine foarte mult de mediul social. Oamenii trebuie sa aiba si cateva lucruri in comun, subiecte de discutie sau activitati cu care sa-si ocupe timpul in care nu fac sex.
- In plus, nu suntem niciodata perfect compatibili de la inceputul relatiei. Dragostea inseamna si ceva compromisuri. Nebunia (a se citi “pasiunea”) de la inceput ne face sa ne dorim sa fim cat mai buni pentru cel de langa noi. Inevitabil, cateva schimbari tot vor aparea.
- Nu cred ca la inceputul unei relatii se poate vorbi de iubire. Aia e pasiune. Atunci il vezi pe celalalt mai mult asa cum ti-ai dori tu sa fie, mai putin asa cum e in realitate. Adica iubesti un ideal. Pe parcurs ajungi sa-l cunosti, pasiunea datorata idealizarii se mai domoleste, eventual faci unele compromisuri. Daca respectivele compromisuri sunt in limitele tale de acceptare mergi mai departe, daca nu… mergi mai departe cu altcineva.
- Cred ca sinuciderea din dragoste e de fapt doar o problema psihica. Si ca nici macar nu e “din dragoste”, ci e vorba de o obsesie si de multa lipsa de respect si de iubire de sine.
Deci… in ce masura am dreptate? Sau chiar imi trebuie cateva portii serioase de Cenusareasa, Romeo& Julieta si… Betty cea urata? 
January 24th, 2009 at 4:15 pm
uite asta as vrea sa o citesc
. Cenusareasa si Betty cea frumoasa e depasita. alea’s basme. Pe mine m’a fascinat cum era povestita pe scurt iubirea dintre cei doi de’aia as vrea sa citesc cartea. Cred ca aia e iubire
legat de sex.. acu cand toata lumea viseaza bani bani bani nici de ala nu mai e timp. cel putin nu cu nevasta\barbatu
dupa cum ziceam sinuciderea e uneori un gest negandit indeajuns. ti’a murit prietena intr’un accident, nici n’ai timp sa realizezi prea bine ce s’a intamplat si sari in funie
. nu ti s’a intamplat sa faci lucruri necugetate la nervi? atata doar ca poate ai avut norocul sa nu porti curea:”> si ai spart farfuriile de pereti
pai daca nici la inceput nu esti indragostit atunci cand? nu stii faimoasa zicala ca, casatoria se termina dupa luna de miere? atunci se atinge apogeul si dupaia.. pauza. dupaia nu mai e dragoste.
nici eu nu cred in legenda jumatatii. am fost indragostit de prea multe fete ca sa mai cred in asa ceva. si femeia perfecta nu exista(nici barbatul de altfel) asa ca cred ca dragostea e o “optiune” care tine de mai multi factori si care nu e unica (decat daca asta iti doresti
)
n’am prea respectat eu ordinea.. dar ma ierti tu pan faci bebei
January 24th, 2009 at 4:21 pm
January 24th, 2009 at 5:55 pm
in cea mai mare parte ai dreptate. dupa ceteva portii de cenusareasa si alte tampenii din astea e posibil sa ajungi ca tipa aia dintr-un post mai vechi (cea cu mari probleme in exprimarea scrisa care avea niste pareri destul de … pe forum).
)
as mai avea de adaugat ca nu poti sa iti alegi de cine sa te indragostesti. mai departe cu partea “pana la adanci batraneti” depinde daca esti dispus sa faci compromisurile necesare.
despre faza cu sinuciderea din dragoste spun doar ca exstia multi prosti pe pamant pe care nu vreau sa ii inteleg (how’s that for “cold heart”?
January 24th, 2009 at 8:16 pm
@ ciupy:
S-ar putea sa fii dezamagit de cartea aia, pentru ca povestea lor de dragoste n-a fost tocmai romantica si s-ar putea sa se vorbeasca mai mult de iubirea pentru libertate in sensul de infrangere a barierelor sociale, decat de iubirea intre parteneri. Dar n-am citit, deci nu stiu din ce punct de vedere e tratat subiectul. Astept sa citesti tu si sa povestesti.
Pentru sex trebuie sa ne facem timp!
Toti facem gesturi necugetate mai mult sau mai putin grave, dar majoritatea ne-am opri, indiferent de cat de nervosi suntem, cand vine vorba de punerea in pericol a propriei vieti sau a vietii altora. Pentru ca, daca tot vorbim despre asta, sunt si multi oameni care isi ucid partenerul din gelozie, tot sub pretextul iubirii. Asta inseamna pierderea discernamantului iar in cazul sinuciderii si pierderea instinctului de autoconservare, cu care ne nastem si care dispare doar in cazul unei afectiuni psihice.
La inceput “iubesti” un ideal, nu pe omul de langa tine. Aia e pasiune. Iubirea e abia atunci cand ajungi sa il cunosti si il accepti asa cum e, cu bune si cu rele. N-ar fi trist asa cum spui tu, sa fie dragoste doar cateva luni, apoi doar… obisnuinta si resemnare?
La asta cu “dragostea nu e unica” sunt de acord. Iubim de mai multe ori, dar cu intensitati si in moduri diferite. Pana la urma ne oprim la aia care se apropie cel mai mult de idealul nostru.
Si
pentru partea cu bebeii.
January 24th, 2009 at 8:22 pm
Ce jumatati androghie? Aoleu ce urat suna
Iar daca nu o concepi, cum de in posturile trecute vorbeai de un anumit “iubitu’”?
Tu nu concepi iubirea, nu ai o definitie pentru iubire… daca nu ma insel.
January 24th, 2009 at 8:23 pm
@ Mihai:
Ce simpla ar fi viata daca am putea alege pe cine iubim… Pe de alta parte probabil tocmai suferintele si complicatiile in dragoste ne fac sa apreciem sentimentul asta, deci poate e mai bine asa.
Si da, chiar esti rau la asta cu “multi prosti”. Hai sa le zicem mai bine “slabi de inger”.
January 24th, 2009 at 8:27 pm
@ zit:
Ma asteptam sa-mi sari in cap pentru cel putin un punct. De fapt, oricum sunt sigura ca nu esti de acord cu mine la ala.
January 24th, 2009 at 8:32 pm
@ suntjos:
Cum sa n-o concep, cand tocmai despre asta vorbesc aici? Ca n-o vad la modul romantic, asta e cu totul altceva.
Tu cum definesti iubirea?
January 24th, 2009 at 9:28 pm
De ce imi raspunzi la interbari cu alte intrebari.
Ei, pai hai sa iti spun cum vad eu lucrurile.
- La inceputul unei relatii cred ca se poate vorbi despre iubire, si tot atunci cred ca e punctul culminant al iubirii, in timp ce, pasiunea, se “dezvolta” in decursul anilor.
ma iertati)
(nu ma refer la iubirea parinteasca/de frate ori eu stiu… alte intelesuri)
- Ai dreptate ca uneori iubim un ideal.
- Nu neaparat, dragostea tine cont de mediul social. Mai degraba prietenia tine cont de mediul social si intre dragoste si prietenie e o cale destul de lunga. Chestia asta o demonstreaza si celebra “dragoste la prima vedere” (eu am avut parte de asa ceva, deci cred ca sunt putin idiot,
Nu stiu daca ai dreptate la partea cu: “sinuciderea din dragoste, este doar o problema psihica”. Am intalnit foarte multe persoane, care erau in stare sa faca orice, cand iubeau. Si erau persoane cu capul pe umeri. Oricum, chiar si asa, nu merita sa iti iei viata pentru nimeni.
Asa ca dragostea sau iubirea poate fi definita de orice persoana, diferit, dar cred ca perceptia este aceeasi. Perceptie recunoscuta doar de catre persoanele care “iubesc”.
Mie imi place sa o definesc precum Slavici : “Iubirea e din alta lume si se iveste din senin, fara ca sa stii de ce, se da pe fata, fara ca sa stii cum, si te duce fara ca sa stii unde”.
Dar mai am si o varianta aflata de la mama mea care suna cam asa: “Dragostea e ca diareea”. Asemanarile se fac singure.
Sa fiu scuzat ca am aruncat toata frumusetea si romantismul postului intr-o groapa murdara.
Imi cer scuze pentru postul lung.
January 24th, 2009 at 9:53 pm
nu stiu daca o sa fiu dezamagit. deci eu stiu despre ei ca au avut o perioada de “test” in care se intalneau si cu altii. dupa aceasta perioada de test si;au dat seama ca sunt facuti unul pentru altul, dar au continuat sa se intalneasca cu altii, ceea ce mi se pare foarte tare
cam despre asta vorbea si Osho, de a mai manca din cand in cand si alt “desert” decat prajiturile “bunicii” :”>
da ce nu’ti placu la bebei?
January 24th, 2009 at 9:53 pm
chiar, la ce varsta vrei sa fii mamica?
January 24th, 2009 at 11:35 pm
@ suntjos:
Te-am intrebat ca sa inteleg de ce ceea ce am scris mai sus nu reprezinta pentru tine o definitie a iubirii. Mie mi se pare ceva mult prea complex ca sa poata fi definit doar in 4-5 cuvinte, iar ce am scris e doar o parte din ceea ce inseamna pentru mine “iubirea”.
In legatura cu ce spui tu… incep cu sinuciderea, pentru ca despre restul am ceva mai multe de spus.
E o diferenta destul de mare intre a-ti da viata pentru cineva si a ti-o lua din cauza cuiva. Adica intre a-l proteja de o masina care vine spre el, cu riscul de a fi tu lovit, si a te arunca in fata masinii pentru ca te-a parasit si crezi ca nu poti trai fara el. Primul gest denota intr-adevar iubire, al doilea doar prostie. Pentru simplul motiv ca prin al doilea nu se rezolva nimic. Sa nu poti accepta ca cineva nu te mai vrea si ca nu mai e langa tine nu mai e iubire, ci obsesie.
Pasiunea sigur o percepem in moduri foarte diferite. Pentru mine inseamna fluturasii din stomac de la inceputul relatiei, emotia descoperirii partenerului in diverse ipostaze (adica ce spuneam mai inainte, ca nu il cunoastem de la inceput, ci descoperim lucruri noi despre el pe parcursul relatiei), emotii de genul “m-o suna, nu m-o suna?”,”de ce nu da nici un semn azi?”, “suna telefonul, el/ea o fi?”, “uite-l in capatul celalalt al incaperii- se uita la mine/imi zambeste sau mi se pare?”, emotia fiecarei atingeri, timiditatea cu care ne tinem de mana etc. Dupa cateva luni bune (depinde de timpul efectiv petrecut impreuna) ajungi sa-l cunosti suficient de bine incat sa fii sigur ca te va suna, ca se gandeste la tine, sa-i cunosti fiecare particica din corp si sa-i strangi mana cu fermitate intr-a ta. Asa ca fluturasii din stomac dispar, dar acum te leaga de celalalt sentimente mult mai profunde, desi mai putin… patimase.
(ete ma ce-mi iesi… sa mai indrazneasca cineva si spuna ca eu n-am inima! 
)
Pentru mine nu poate fi vorba de iubire la inceputul relatiei si nu cred in dragoste la prima vedere pentru ca eu nu pot iubi ceva (sau pe cineva, in cazul asta) ce nu cunosc. Cel mult ma atrage si ma intriga. Dar e doar punctul meu de vedere, stiu ca sunt oameni care s-au “indragostit” la prima vedere si au ramas impreuna pana la adanci batraneti.
In privinta prieteniei cred ca dimpotriva, in primul rand pe asta se bazeaza dragostea. El imi e cel mai bun prieten, ma cunoaste cel mai bine, e singurul in care am incredere in absolut orice privinta. Si dupa cativa ani de relatie intr-adevar au disparut “fluturasii”, in schimb el a devenit “jumatatea” mea si il iubesc aproximativ (ca e destul de greu de masurat) la fel de mult cat ma iubesc pe mine.
Si, bineinteles, in afara de toate astea mai facem si sex. Cand avem ocazia.
PS: Si observ intr-adevar ca mama ta e foarte romantica.
January 25th, 2009 at 12:01 am
PS:
Si chiar incep sa cred ca blogul meu are ceva impotriva comentariilor mai lungi de 50 de cuvinte. N-am idee de ce vi le opreste pentru aprobare.
@ ciupy:
Nu stiu cand or sa vina bebeii, dar singur nu curand.
January 25th, 2009 at 12:45 am
@ Corina: Unii considera “fluturasii din stomac” dragoste. Tu o numesti pasiune sa inteleg?
A, da si ce vroiam sa punctez este faptul ca a disparut romantismul feminin? …sau ma insel. Ma refer la mama mea…
January 25th, 2009 at 12:41 pm
Exact. Mie asta mi se pare un mod foarte superficial de a vedea dragostea.
Daca n-o mai numesc pasiune si ii zic “indragosteala” suna mai bine?
Sunt sigura ca si mama ta, la fel ca majoritatea femeilor, are si momente de romantism… dar doar atunci cand e cazul de asa ceva.
February 2nd, 2009 at 1:07 pm
[...] aici, special pentru cei care mi-ati sarit in cap cand vorbeam despre dragoste. Observ cu mare incantare ca Mona vede dragostea intr-un mod la fel de ne-romantic si destul de [...]